Iubita mea mereu visată

Iubita mea mereu visată
Nicicând n-ai ști cât te-am iubit,
Dar poate ne-om vedea vreodată
Într-un context mai fericit.

Urmează-ți calea ta cea dreaptă,
Fii mamă bună, cum te știu!
Al prieteniei noastre soartă
Încet se pierde în pustiu.

Încerc să-ți spun, la ceas de seară,
Când poate nu ai adormit,
Că doar această primăvară
Era momentul potrivit.

Un gând curat în minte-mi fierbe,
Cuvintele să le rostesc,
Să-ți spun acele două vorbe,
Două cuvinte: te iubesc!

Giurgiova
8 Martie 2016

Ioan Emilian Istrate

Suflet Pribeag

Avatarul lui Necunoscut

About Emilian

Nu sunt multe de spus. Sau poate sunt? Vă las să descoperiți singuri, apoi să-mi spuneți și mie ce ați descoperit...
Acest articol a fost publicat în Poeziile speranței. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu